Tălmaciu şi Johannes Lebel
Umanistul, istoricul şi preotul Johannes Lebelius (1490-1566) s-a născut în oraşul Bistriţa, în anul 1490. A urmat cursurile şcolii primare şi gimnaziale din oraşul natal. În anul 1511 primeşte calificarea de învăţător. După puţin timp în învăţământ, la şcoala latină din Năsăud, este încadrat ca predicator în localitatea Teaca. Apoi, este numit predicator şi preot în localitatea Budac, din acelaşi ţinut al Bistriţei. Mai târziu este numit decanul evanghelic al bisericii de la Baita, lângă Reghin.
În 1535 este numit predicator la Tălmaciu, fiind un excelent orator şi propovăduitor al ideilor lui Martin Luther.
În 1542 îi apare manuscrisul “De oppido Thalmus Carmen Historicum” („Despre cetatea Thalmus – poem istoric), un poem în versuri care descrie viaţa târgului Tălmaciului. În acest poem se enunţă amintirile unei existenţe grandioase a Tălmaciului, care, în timpul cât a locuit aici Lebelius ca predicator, era însă o ruină, rezultat, probabil, al marilor invazii mongole din 1241 şi al năvălirilor turceşti. Lebelius mai emite ipoteza că Tălmaciu ar fi fost preferat de mai marii timpului să devină capitala Universităţii Săseşti, în locul Sibiului, dar distrugerile pricinuite au schimbat hotărârile juraţilor din cele 7 scaune sibiene. Poemul său a fost publicat abia în anul 1779 de către editura BARTH din Sibiu şi a suferit numeroase modificări în favoarea autorităţilor timpului (Sibiul era capitala Transilvaniei şi Samuel Brukenthal, guvernatorul acesteia, cu legături directe la Viena). De aceea trebuiau scrise doar cuvintele pozitive la adresa împărătesei Maria Tereza şi Imperiului Austriac şi mai puţine cuvinte despre adevărul istoric, aşa cum l-a conceput Lebelius.
În acelaşi poem, bazat pe ficţiune sau pe legende culese de la localnici, Lebelius emite ipoteza întemeierii Tălmaciului şi denumirii oraşului cu acest nume, după numele cărţii sfinte a evreilor, Talmud, atunci când, în anul 80 e.n., un grup de evrei bogaţi s-a aşezat pe aceste meleaguri, după distrugerea Ierusalimului şi exodul evreilor.
Astăzi liceul din localitate poartă numele ilustrului orator şi poet.
Istoria învăţământului tălmăcean este marcată în documente ale secolului XVI, care vorbesc despre existenţa învăţătorilor în Tălmaciu între anii 1523-1526. Este vorba despre acel ”Scolaris clemens” clopotar ce îndeplinea şi funcţia de dascăl. Prima şcoală românească este construită în 1924.
Dezvoltarea industrială a localităţii, sporul demografic, precum şi interesul pentru dezvoltare învăţământului, vor duce la înfiinţarea liceului din localitate în anul 1961.
